Pneumonia secundară infecției cu SARS-CoV-2 reprezintă cel mai frecvent tip de pneumonie în acest an, caracteristicile acesteia fiind diferite de cele ale unei pneumonii obișnuite, virale sau bacteriene.
”Dacă anul trecut ne luptam cu pneumonii induse de virusul gripal, cu pneumonii bacteriene, de pneumonii induse de diverse ciuperci, în acest an cea mai importantă cauză de pneumonie pe care o raportăm este pneumonia secundară infecției cu SARS-CoV-2”, a explicat managerul Institutului de Pneumoftiziologie ”Marius Nasta” pentru Sănătatea.TV și RoHealthReview.
Scăderea cazurilor de pneumonii virale și bacteriene determinate și de măsurile de protecție luate în pandemie
Potrivit specialistului, scăderea cazurilor de pneumonie obișnuită se datirează și măsurilor de protecție pe care le-am adoptat în contextul pandemiei de COVID, măsuri de care ar trebui să ținem cont și mai departe pentru a pute ține scăzut numărul de pneumonii.
”Este un lucru bun faptul că celelalte tipuri de pneumonii au avut o scădere importantă și acest lucru se datorează și măsurilor de protecție pe care le-am adoptat cu toții, sigur ca o recomandare secundară pandemiei, dar ele au avut un efect pozitiv pe numărul de pneumonii pe care le-am observat la pacienții noștri. Nu înseamnă că trebuie să ne oprim aici, ar fi bine să păstrăm acest număr redus de pneumonii și în viitor, să folosim metodele profilactice de tratament și dacă viitorul va aduce și o metodă profilactică pentru infecția cu SARS-CoV-2 aceasta va trebui utilizată de toți cât mai repede posibil”, a mai adăugat șef. lucr. Dr. Beatrice Mahler.
Aspectul imagistic diferit al pneumoniei în infecția cu SARS-CoV-2, una dintre particularitățile pneumoniei secundare infecției cu noul coronavirus
În ceea ce privește particularitățile pneumoniei secundare infecției cu SARS-CoV-2, managerul Institutului Marius Nasta a menționat că una dintre acestea este aspectul imagistic diferit al pneumoniei, fiind vorba de o amprentă a răspunsului pe care îl are organismul la infecția SARS-CoV-2.
”Dacă vorbim de infecția SARS-CoV-2 și o comparăm cu alte infecții virale și alte pneumonii determinate de virusuri, aspectul imagistic al pneumoniei în infecția cu SARS-CoV-2 este absolut altfel. Dacă în infecția virală, de cele mai multe ori, vorbeam de o afectare directă pe care o realizează virusul la nivelul parenchimului pulmonar, în infecția cu SARS-CoV-2 vorbim de o amprentă a răspunsului pe care îl are organismul la infecția SARS-CoV-2. Acel răspuns se evidențiază cel mai mult la nivelul alveolelor pulmonare. Acei săculeți cu aer sunt practic blocați de proteine pe care le sintetizează organismul persoanei infectate, ca răspuns la infecție. Aceste proteine rămân cantonate la nivelul alveolelor și dacă răspunsul inflamator este extrem de mare, atunci ventilația acestor pacienți se face cu foarte mare dificultate pentru că, practic, indiferent cu ce presiune și cu ce concentrație introduci oxigenul în căile respiratorii, transferul gazos la nivelul săculeților nu se poate realiza și atunci pacientul rămânând fără oxigen pierde lupta cu viața”, a mai explicat dr. Beatrice Mahler pentru Sănătatea.TV și RoHealthReview.ro.
Astenia accentuată, durerile de cap, dificultățile în respirație, câteva dintre simptomele observate la pacienții vindecați de COVID
Chiar și după vindecare, în urma infecției cu SARS-CoV-2, pacienții pot prezenta unele urmări. De aceea, evaluarea pacienților este necesară.
”De cele mai multe ori, din cazurile pe care le-am avut la Marius Nasta, am observat că pacienții care au dezvoltat forme severe sau forme critice au necesitat o supraveghere atentă a evoluției sechelelor pulmonare în infecția SARS-CoV-2 după momentul vindecării, adică atunci când testul COVID a ieșit negativ. Acești pacienți chiar dacă au fost mutați într-o secție de pneumologie, fiind vindecați, ei au necesitat supliment de oxigen, iar recuperarea funcției pulmonare se face extrem de lent. Suntem încă în momentul în care avem de reevaluat pacienții la trei luni din momentul infecției, foarte puțin avem de reevaluat la șase luni, deci suntem într-un moment incipient dacă vorbim de reevaluarea pacienților infectați cu SARS-CoV-2 pentru a trage concluzii. Imagistica pulmonară se remite mult mai greu decât starea clinică. Aceste proteine care au blocat parenchimul pulmonar se resorb mai greu, iar o parte se fibrozează, de aceea nu putem vorbi de o formă finală a capacității pulmonare decât probabil la un an din momentul infecției. Însă, dacă vorbim de infecția cu SARS-CoV-2, un lucru tot mai des prezentat de pacienții noștri este prezența asteniei extrem de marcate chiar după ce infecția s-a vindecat. Un alt simptom care este prezent cu intermitență sunt durerile de cap care rămân și după ce pacientul s-a vindecat. Oboseala aceasta extremă asociată cu durerile de cap, cu dificultățile în respirație scad foarte mult calitatea vieții. Și nu de foarte puține ori pacienții care au avut o boală severă ca urmare a modificărilor fibrotice, vindecării cu defect care apare în parenchimul pulmonar se prezintă la o lună sau la o lună jumate din momentul infectării cu simptomatologie de pneumonie, de data aceasta de cele mai multe ori pneumonie bacteriană, suprainfecții, care trebuie tratate și abordate într-un mod absolut corect cu antibioterapie care răspund cu adevărat la tratament. Dar, într-adevăr, recupararea după infecțai cu SARS-CoV-2 are foarte multe nuanțe și foarte multe diferențe de la un pacient la altul”, a mai explicat managerul Institutului Marius Nasta.
