Instabilitatea genunchiului apare atunci când ligamentele și mușchii din jurul articulației nu mai asigură stabilitatea și mobilitatea corectă, ceea ce poate duce la durere, dificultăți la mers și, pe termen lung, la artroză, conform Căpitan medic dr. Cernat Eduard, specialist în ortopedie-traumatologie la Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” (SCUMC).
Aceasta poate fi cauzată de factori congenitali sau dobândiți și crește riscul de afecțiuni articulare.
Dr. Cernat subliniază că forma instabilității depinde de ligamentele afectate: cu cât sunt implicate mai multe structuri, cu atât genunchiul devine mai instabil. Leziunile ligamentelor încrucișate permit deplasarea mai pronunțată a gambei înainte și înapoi, iar instabilitatea complexă implică adesea combinații între ligamentele încrucișate, colaterale și tendonul popliteu.
Simptomele instabilității genunchiului
Dr. Cernat explică că o forță suficientă poate rupe ligamentele și afectează țesuturile moi din jur, provocând tumefacție și hemoragie intra-articulară. După ce durerea și inflamația scad, genunchiul poate rămâne instabil și incapabil să susțină greutatea corpului. Instabilitatea se poate manifesta prin senzație de cedare a genunchiului, durere la efort și mers nesigur. Pe termen lung, această problemă poate favoriza apariția artrozei.
Acesta recomandă teste clinice pentru confirmarea instabilității, completate dacă este nevoie de imagistică, radiografii și RMN pentru cazurile dureroase sau cu mobilitate limitată.
Tratamentul chirurgical al instabilității genunchiului
Dr. Cernat menționează că pacienții care nu răspund la tratamentul conservator sau care au leziuni multiple necesită intervenție chirurgicală. Repararea ligamentelor lezate poate presupune suturi sau ancore pentru reatașarea acestora la os, iar reconstrucția ligamentară se realizează prin înlocuirea ligamentului afectat cu autogrefe (tendinul propriu) sau allogrefe (țesut de la donator).
Dr. Cernat explică că ligamentoplastia artroscopică urmărește obținerea unui genunchi stabil și funcțional, permițând pacientului reluarea activităților normale, inclusiv sportive. Pentru reconstrucția ligamentului încrucișat anterior (LIA), ligamentul rupt este înlocuit integral, deoarece fibrele de colagen se retrag și se fibrozează. Se pot folosi autogrefe, allogrefe sau ligamente sintetice, alegerea depinzând de complexitatea leziunii.
Tehnici de ligamentoplastie cu autogrefă
Dr. Cernat detaliază că autogrefele se prelevează artroscopic din tendonul rotulian, ischiogambier sau cvadricipital. Recoltarea presupune o incizie mică (3–10 cm), iar grefa este fixată în tuneluri osoase cu materiale bioresorbabile, integrabile sau metalice. Integrarea biologică a grefei începe după aproximativ patru săptămâni, fiind mai rapidă în cazul grefei de tendon rotulian, datorită fixării os pe os.
Specialistul avertizează că pot apărea complicații rare, precum edem postoperator, infecții, redoare articulară, laxitatea grefei, leziuni vasculare sau nervoase și tromboză venoasă profundă. Succesul procedurii depinde în mare măsură de respectarea programului de recuperare de către pacient.
Recuperarea post-ligamentoplastie
Dr. Cernat explică că pacientul se externează în medie după două zile, atunci când extensia și flexia genunchiului sunt adecvate și mobilizarea nu provoacă durere severă. Kinetoterapia intensivă este esențială și trebuie începută înainte de intervenție pentru a pregăti pacientul fizic și psihologic.
Dr. Cernat recomandă ca revenirea la muncă să fie ajustată după tipul activității: 4 săptămâni pentru munca de birou, aproximativ 8 săptămâni pentru munca de teren și până la 4 luni pentru profesiile care implică efort fizic și ridicare de greutăți.
