România se află pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de decese din cauze prevenibile și din cauze tratabile, iar speranța de viață în țara noastră este mult sub media UE și a treia cea mai scăzută dintre statele membre, potrivit raportului „Starea Sănătății în Uniunea Europeană” pe anul 2023.
Potrivit raportului, în anul 2020, în România s-au înregistrat 358 de decese prevenibile la 100.000 de locuitori, aproape dublu față de media UE (180 de decese la 100.000 de locuitori) și 235 de decese din cauze tratabile la 100.000 de locuitori, de 2,5 ori mai mare peste media UE (92 de decese la 100.000 de locuitori).
Principalele cauze ale mortalității prevenibile au fost: COVID-19, bolile cardiace și cele legate de consumul de alcool.
Principalele cauze ale mortalității din cauze tratabile sunt: bolile cardiace, cele pulmonare și accidentul vascular cerebral.
Alți factori majori care provoacă mortalitate ridicată în România sunt dieta nesănătoasă, fumatul și poluarea, potrivit raportului.
Mortalitatea în România a crescut brusc în anul 2020, după un deceniu de îmbunătățiri treptate în ceea ce privește rata mortalității.
Mai mult de jumătate din totalul deceselor din România în 2020 au fost cauzate de boli cardiovasculare
Cardiopatia ischemică a fost principala cauză de mortalitate în România în 2020, reprezentând aproximativ 19 % din totalul deceselor, în timp ce mortalitatea cauzată de accidentul vascular cerebral a reprezentat aproximativ 14 % din totalul deceselor.
Mortalitatea cauzată de toate tipurile de cancer a reprezentat unul din șase decese (16,7 %). Printre decesele atribuite cancerului, cancerul pulmonar este cea mai frecventă cauză de deces, urmat de cancerul colorectal și de sân.
În primul an de pandemie, România a raportat peste 18.000 de decese confirmate cauzate de COVID-19, reprezentând 5,8 % din totalul deceselor. Trei sferturi dintre aceste decese au avut loc în rândul persoanelor cu vârsta de 65 de ani și peste.
Cheltuielile cu sănătatea pe cap de locuitor – cele mai scăzute dintre țările UE
România a cheltuit, în anul 2021, 1.663 de euro cu sănătatea pe cap de locuitor, mai puțin de jumătate din media UE a anului 2021 – 4.030 de euro.
Chiar dacă cheltuielile cu sănătatea au crescut constant în ultimul deceniu și în timpul pandemiei, țara noastră alocă în continuare cele mai mici cheltuieli cu sănătatea pe cap de locuitor dintre țările UE.
România alocă sănătății un procent de doar 6,5% din PIB, în condițiile în care numeroase categorii sunt scutite de la plata asigurării de sănătate – doar 36% dintre cei care beneficiază de servicii de sănătate plătesc asigurare de sănătate.
4,9% dintre români spun că au nevoi de îngrijire medicală nesatisfăcute din cauza costurilor, a distanței de călătorie sau a timpilor mari de așteptare. Cifra este de două ori peste media UE la acest capitol – care este de 2,2%.
De asemenea, și cheltuielile românilor din buzunar pentru sănătate rămân ridicate, arată raportul Starea Sănătății în Uniunea Europeană – o rată de 21%, mult peste media UE, care este de 15%.
În anul 2022, 18% dintre români au raportat faptul că au fost în situația de a achita o plată suplimentară sau un cadou pentru medic sau asistentă. Este cea mai ridicată rată din UE, unde media la acest capitol este de 4%.
În România, inclusiv persoanele neasigurate beneficiază de servicii medicale suportate de stat.
Speranța de viață în România, mult sub media UE
Speranța de viață a scăzut semnificativ din cauza COVID-19 și este cu mult sub media UE
Speranța de viață la naștere în România a crescut rapid până în 2019, însă pandemia a dus la o scădere abruptă de 2,8 ani (până la 72,8 ani) între 2019 și 2021. În 2022, speranța de viață la naștere s-a recuperat în România, însă doar cu 0,3 ani
În 2022, speranța de viață la naștere în România a fost de 71,5 ani pentru bărbați și 79,3 ani pentru femei – o disparitate de gen mai mare decât media UE (bărbații trăiesc cu 7,8 ani mai puțin decât femeile, comparativ cu o disparitate de gen în UE de 5,4 ani). Acest lucru este asociat cu o expunere mai mare la factori de risc în rândul bărbaților, cum sunt fumatul și consumul excesiv de alcool
Principalele constatări ale Raportului:
- Speranța medie de viață la naștere în România a fost de 75,3 ani în 2022, scăzând cu aproape 3 ani – la 72,8 ani – între 2019 și 2021 din cauza impactului pandemiei COVID-19, înainte de a se redresa. COVID-19 a fost a doua cauză principală de mortalitate care poate fi prevenită în România, iar ratele de acoperire vaccinală în țară sunt scăzute.
- În 2022, românii au raportat niveluri ridicate de sănătate autopercepută ca fiind foarte bună sau bună (73,3 %), ceea ce este mai mare decât media UE (68,0 %). Evaluarea pozitivă a sănătății auto-percepute este ridicată atât pentru bărbați, cât și pentru femei și pentru toate grupurile de venituri.
- Există o mare posibilitate ca activitatea de sănătate publică să atenueze factorii de risc comportamentali și de mediu în România. În timp ce ratele obezității la adulți sunt cele mai scăzute din UE, dieta săracă, fumatul de tutun și consumul de alcool contribuie în mod semnificativ la mortalitate. În 2022, speranța de viață la naștere a fost de 71,5 ani pentru bărbați și 79,3 ani pentru femei. Această disparitate de gen se explică în mare măsură prin diferențele dintre modelele de consum de tutun și alcool. În 2019, 30,6% dintre bărbații români fumau zilnic și 53,1% au raportat consumul excesiv de alcool; în rândul femeilor din România, 7,5% fumau zilnic, iar 18,0% raportau consumul excesiv de alcool.
- În 2022, 4,9 % dintre români au raportat nevoi nesatisfăcute de asistență medicală din cauza costurilor, a distanței de deplasare sau a timpilor de așteptare (peste dublul mediei UE de 2,2 %), trei sferturi dintre aceștia menționând costul ca principal factor. Cheltuielile directe pentru sănătate au reprezentat 21 % din cheltuielile curente pentru sănătate în 2021, ceea ce este mai mare decât media UE de 15 %. Principalul motor al cheltuielilor directe sunt produsele farmaceutice ambulatorii, dar costurile de îngrijire dentară sunt, de asemenea, semnificative. Constrângerile legate de resurse limitează, de asemenea, accesul la asistență medicală – în special deficitul de forță de muncă din domeniul sănătății. România pregătește un număr mare de medici și asistenți medicali – cu mult peste media UE – dar mulți aleg să profeseze în străinătate.
- Sistemul de sănătate românesc este centrat pe spital, cu capacitate mare de paturi. Pacienții care solicită îngrijire în timp util ocolesc adesea facilitățile de asistență medicală primară și merg direct la spitale. Ca urmare, aproape jumătate din finanțarea sănătății din România merge către îngrijirea spitalicească. Ocolirea asistenței medicale primare este parțial rezultatul preferințelor pacienților, dar și din cauza disponibilității limitate a medicilor generaliști, în special în zonele rurale. Slăbiciunea asistenței medicale primare are implicații grave pentru reducerea ratelor mortalității evitabile, care sunt cele mai ridicate din UE.
- Cheltuielile pe cap de locuitor pentru sănătate în România au fost cele mai scăzute din UE în 2021. Sistemul de asigurări sociale de sănătate care finanțează asistența medicală oferă un pachet cuprinzător de beneficii. În comparație cu alte țări din UE, acoperirea este mai puțin generoasă în ceea ce privește produsele farmaceutice ambulatorii și îngrijirea dentară. În ciuda faptului că acoperirea este obligatorie, aproximativ 12 % din populație nu este asigurată. Persoanele neasigurate includ persoanele care lucrează și locuiesc în străinătate, cele care lucrează informal, șomerii care nu sunt înregistrați pentru asistență socială și cei care nu au cărți de identitate personale (o problemă mai proeminentă în rândul grupurilor marginalizate, cum ar fi cetățenii romi).
- România utilizează o mare parte din fondurile puse la dispoziție prin Planul de redresare și reziliență al UE, precum și prin politica de coeziune a UE, pentru a se concentra pe modernizarea infrastructurii sale spitalicești. Scopul este de a asigura siguranța pacienților și de a reduce infecțiile legate de îngrijire și sunt planificate investiții suplimentare pentru digitalizarea asistenței medicale și pentru îmbunătățirea accesibilității, eficacității și rezilienței sistemului de sănătate.
- Prevalența bolilor mintale și nivelurile nevoilor nesatisfăcute de sănătate mintală sunt în mod oficial scăzute în România în comparație cu nivelurile UE. Cu toate acestea, aceste constatări ar trebui interpretate cu prudență, deoarece stigmatul legat de sănătatea mintală poate ascunde adevăratul nivel de nevoie. Furnizarea actuală de asistență medicală mintală rămâne centrată pe spital, dar planificarea continuă vizează dezvoltarea furnizării de servicii de sănătate mintală în comunitate și îmbunătățirea accesului la îngrijire.
