Un raport realizat de Consiliul Economic şi Social (CES) atrage atenția că cele mai multe dintre bolile mintale apar la vârste mici şi că există discrepanţe între datele privind bolile mintale raportate de România, comparativ cu alte ţări dezvoltate. ”Sănătatea (şi implicit sănătatea mintală) este un domeniu sub-finanţat în România, după cum arată analizele prezentate, iar numărul de specialişti este semnificativ mai mic decât media UE”,se arată în document.
Potrivit raportului ”Sănătatea mintală în România: un tablou integrativ”, la peste o treime (34,6%) dintre persoane aceste boli au vârsta de debut înainte de 14 ani, aproape jumătate (48,4%) dintre tulburările mintale debutează înainte de vârsta de 18 ani, iar 62,5% din tulburările mintale debutează înainte de 25 de ani.
Datele existente cu privire la prevalenţa tulburărilor mintale în România sunt insuficiente şi există discrepanţe privind prevalenţa anumitor tulburări mintale între datele din România şi cele din SUA sau alte ţări dezvoltate, se arată în document.
Astfel de diferenţe între datele raportate de România şi cele raportate de alte ţări dezvoltate se remarcă în cazul unor diagnostice precum tulburarea de stres posttraumatic, tulburările de comportament alimentar, tulburarea consumului de alcool/ de substanţe. Conform realizatorilor studiului, o potenţială explicaţie pentru această situaţie poate ţine de subdiagnosticare/ supraraportarea simptomelor.
”Având în vedere faptul că majoritatea tulburărilor au debutul în copilărie/ adolescenţă sau la stadiul de adult tânăr, este nevoie de cercetări riguroase care să identifice prevalenţa tulburărilor mintale la aceste vârste cu scopul de a ghida programele de prevenţie şi intervenţie”, subliniază autorii raportului.
Riscuri psihosociale / stres tipic cultural în România
Conform raportului, există trei categorii principale de riscuri sociale relevante pentru dezvoltarea şi menţinerea afecţiunilor psihologice în spaţiul cultural românesc.
”Primul risc social identificat a fost lipsa prioritizării sănătăţii mintale la nivelul politicilor de stat. Acesta a fost operaţionalizat prin: lipsa monitorizării situaţiei sănătăţii mintale la nivel naţional, lipsa politicilor publice care vizează reducerea prevalenţei problemelor de sănătate mintală în rândul populaţiei şi alocarea deficitară a resurselor financiare şi umane în domeniul sănătăţii mintale şi accesul precar al populaţiei la serviciile de asistenţă psihologică. Al doilea factor de risc identificat a fost abuzul şi violenţa în societate, comunitate, familii şi cupluri. Al treilea risc social abordat a fost stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală”, se arată în document.
Potrivit raportului, ”este nevoie de o monitorizare mai eficientă a problemele sociale asociate tulburărilor mintale pentru a depăşi problemele legate de subraportare şi pentru a sprijini procesul de elaborare a politicilor publice bazate pe dovezi, iar monitorizarea eficientă poate fi sprijinită prin crearea unui registru de date accesibil profesioniştilor din domeniul sănătăţii mintale şi prin implementarea unor studii naţionale sistematice”.
”La fel de importantă este creşterea accesului la intervenţii psihologice validate ştiinţific pentru persoane care se confruntă cu afecţiuni psihologice şi/sau cu situaţii de abuz şi violenţă în familie şi în comunitate. În acelaşi timp, este esenţială implementarea unor programe naţionale şi locale de educare şi destigmatizare privind problemele de sănătate mintală”, se mai arată în raport.
Povara tulburărilor mintale în România
Costurile economice ale tulburărilor mintale netratate în România sunt substanțiale, fiind estimate, pentru 2022, la aproximativ 11 miliarde de dolari, reprezentând 3,47% din PIB, potrivit documentului citat.
”Aceste date reprezintă, foarte probabil, o subestimare, din cauza faptului că nu exista studii de prevalență efectuate pe eșantioane representative. Există o nevoie imperioasă de o acuratețe sporită a datelor, care s-ar realiza prin studii epidemiologice de prevalență a tulburarilor mintale peeșantioane reprezentative la nivel național – efectuate, în mod ideal, în mod regulat, o dată la câțiva ani, pentru a vedea concret rezultatele anumitor inițiative. De asemenea, din cauza faptului că în multe cazuri oamenii nu sunt conștienți că anumite trăiri emoționale pot reprezenta simptome ale unor tulburări mintale și că ar putea beneficia de intervenție specializată (e.g., tulburarea de anxietate), este de maximă importanță derularea, la nivel național, de programe de educație și creștere a conștientizării pentru tulburările mintale, care ar putea ajuta la prevenție și duce la o creștere a numărului celor care caută tratament”, se arată în document.
Recomandări
Pe baza analizei statutului intervenţiilor psihologice/psihoterapeutice validate ştiinţific în România, autorii raportului recomandă: adoptarea ghidurilor internaţionale privind intervenţiile validate ştiinţific şi susţinerea adaptării şi diseminării pe scară largă a acestora; susţinerea programelor de formare în intervenţii validate ştiinţific şi adoptarea unor standarde clare de calitate în formare; decontarea, din fonduri publice, la un nivel comparabil cu cel din practica privată, a intervenţiilor psihologice/ psihoterapeutice validate ştiinţific şi, nu în ultimul rând, asigurarea finanţării adecvate a cercetării privind psihopatologia şi tratamentul acesteia.
”Sănătatea (şi implicit sănătatea mintală) este un domeniu sub-finanţat în România, după cum arată analizele prezentate, iar numărul de specialişti este semnificativ mai mic decât media UE”,
potrivit raportului, fiind recomandate: crearea unei linii separate de finanţare pentru sănătatea mintală şi crearea unei structuri specializate la nivelul Ministerului Sănătăţii, implementarea unor servicii etapizate de îngrijire prin extinderea competenţelor de bază la nivelul serviciilor primare de sănătate, dar şi extinderea accesului la servicii decontate conexe celor medicale – evaluare şi consiliere psihologică, psihoterapie. Specialiştii în domeniu fac de asemenea o recomandare în ceea ce priveşte pacienţii cu tulburări severe, în cazul cărora propun trecerea de la instituţionalizare la centre rezidenţiale comunitare, având în vedere respectarea drepturilor pacienţilor cu probleme de sănătate mintală.
