Fostul ministru al Sănătății, prof. univ. dr. Alexandru Rafila, a atras atenția asupra importanței tratamentului neîntrerupt ca metodă de prevenție a HIV în România, la semnarea Manifestului HIV de la București, care cuprinde zece solicitări cheie pentru politici publice în domeniu. Evenimentul a avut loc cu prilejul împlinirii a 40 de ani de la debutul epidemiei HIV în România.
Prof. Rafila a explicat că „Am semnat, ieri, Manifestul HIV de la București, un apel care cuprinde 10 solicitări cheie pentru politici publice referitoare la HIV ca problemă de sănătate publică în România.” El a subliniat că „cea mai eficientă formă de prevenție rămâne accesul neîntrerupt la tratament. Atunci când tratamentul este întârziat, cresc riscurile de transmitere, iar eforturile de sănătate publică își pierd eficiența.”
Fostul ministru a precizat că prevenția reprezintă un pilon central în epidemii sau pandemii, alături de asigurarea resurselor terapeutice: „Pentru infecția HIVmod tratamentul rămâne piatra de temelie a PREVENIRII transmiterii, atât pentru protejarea pacienților, cât și pentru protejarea comunității.” În ultimii 25 de ani, progresele în controlul și prevenirea infecției HIV și eliminarea discriminării și stigmatizării persoanelor infectate „au consfintit un model romanesc de bună practică în domeniu.”
În aceeași zi, Rafila a marcat și Ziua Persoanelor cu Dizabilități, subliniind că dizabilitatea nu trebuie percepută ca slăbiciune, ci ca parte a diversității umane: „Tot ieri am marcat Ziua Persoanelor cu Dizabilități, un moment care ne reamintește că dizabilitatea nu este și nu trebuie percepută ca o slăbiciune, ci ca parte integrantă din diversitatea umană. Nu ar trebui niciodată să fie motiv de stigmatizare, ci un impuls pentru a construi comunități empatice, echitabile și solidare.”
Referitor la persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, Rafila a menționat că „În acest context, in privinta persoanele care trăiesc cu HIV/SIDA, este încurajator faptul că, în ultimii ani, am întâlnit cazuri evidente tot mai putine de discriminare în sistemul medical. Avem datoria profesională și morală să asigurăm acces egal la îngrijire, indiferent de patologiile preexistente ale fiecărui om.”
Fostul ministru a încheiat cu un apel la incluziune și respect: „O societate cu adevărat incluzivă este aceea care privește dincolo de etichete și diagnostic, care oferă acces, sprijin și respect, nu milă sau marginalizare.”
