Mult-discutata lege a carantinei, publicată sâmbătă în Monitorul Oficial și care va intra în vigoare mâine, aduce un nou set de contradicții sau provocări în managementul suspecților de COVID-19.
Astfel, legea publicată în Monitorul Oficială prevede că ”izolarea se instituie pentru persoanele bolnave cu semne și simptome sugestive specifice definiției de caz, precum și pentru persoanele purtătoare ale agentului înalt patogen, chiar dacă acestea nu prezintă semne și simptome sugestive.
(2) Lista bolilor infectocontagioase pentru care se instituie izolarea persoanelor la domiciliul acestora, la locația declarată de acestea sau, după caz, în unități sanitare sau în locații alternative atașate acestora, precum și lista unităților sanitare de bază în care se tratează persoanele bolnave se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. Pentru a asigura un echilibru corect între nevoia de a preveni răspândirea unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară și dreptul la libertate al persoanelor, măsura izolării se instituie în funcție de boala infectocontagioasă, stabilită potrivit prezentului alineat, cu respectarea următoarelor standarde necesare exercitării drepturilor și libertăților fundamentale:
a) măsura să fie dispusă pe durată limitată, în mod nediscriminatoriu și proporțional cu situația de fapt care o determină;
b) măsura să aibă ca scop prevenirea răspândirii unei boli infectocontagioase, periculoase pentru siguranța persoanei și sănătatea publică;
c) măsura să fie instituită pentru a proteja interesul public și să nu determine un dezechilibru între nevoia de protejare a sănătății publice și imperativul respectării libertății persoanei.
(3) Izolarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se instituie cu acordul persoanelor supuse examinării, iar în lipsa acestuia, în condițiile alin. (6), atunci când medicul constată riscul de transmitere a unei boli infectocontagioase cu risc iminent de transmitere comunitară, într-o unitate sanitară sau, după caz, într-o locație alternativă atașată unității sanitare, stabilită conform alin. (2), în scopul efectuării examinărilor clinice, paraclinice și a evaluărilor biologice, până la primirea rezultatelor acestora, dar nu mai mult de 48 de ore.
(4) Cel mai târziu la expirarea termenului de 48 de ore, pe baza examinărilor clinice și paraclinice și dacă se menține riscul transmiterii bolii infectocontagioase cu risc de transmitere comunitară, medicul recomandă prelungirea măsurii izolării într-o unitate sanitară sau într-o locație alternativă atașată unității sanitare ori, după caz, la domiciliul persoanei sau la locația declarată de aceasta”.
Problema o reprezintă termenul de 48 de ore. Pentru a fi decontate de către casele de asigurări de sănătate, internările nu pot fi mai scurte de trei zile. Se consideră, că, în caz contrar, pacientul putea fi tratat în regim de internare de zi.
Mai exact, persoanele suspecte de COVID-19 nu pot fi internate decât în regim de zi: mai exact vin dimineața, li se fac investigațiile și pleacă acasă cu recomandări, inclusiv aceea de a sta în izolare.
Problemele nu se opresc, însă, aici. În prezent nu este reglementată internarea de zi pentru COVID-19. Ar putea fi utilizat, însă, diagnosticul de pneumonie, acolo unde este cazul. Rămâne de văzut ce modificări se vor face în continuare în norme și cum vor putea să deconteze unitățile medicale aceste servicii.
Între timp, potrivit celui mai recent bilanț transmis de Grupul de Comunicare Strategică, până astăzi, pe teritoriul României, au fost confirmate 38.139 de cazuri de persoane infectate cu noul coronavirus (COVID – 19). Dintre persoanele confirmate pozitiv, 25.213 au fost externate, dintre care 22.747 de pacienți vindecați și 2.466 de pacienți asimptomatici, externați la 10 zile după depistare.
Totodată, până în prezent, 972 de pacienți cu test pozitiv au fost externați la cerere.
