Federația „Solidaritatea Sanitară” din România (FSSR) trage un semnal de alarmă privind o problemă sistemică ce afectează zeci de mii de profesioniști din sănătate: lipsa aplicării unui sistem eficient de recunoaștere a competențelor dobândite în afara sălilor de curs. Cazul asistentelor medicale absolvente de școli postliceale, obligate să reia integral ciclul universitar, în ciuda experienței acumulate, riscă să devină o injustiție colectivă.
Deși România dispune deja de un cadru legal clar (Ordinul ME nr. 6768/2023, actualizat în 2024) care permite echivalarea competențelor dobândite la locul de muncă sau prin învățare autodidactă, acest mecanism nu este aplicat. Acest sistem modern, aliniat la standardele europene, ar trebui să permită evaluarea abilităților existente, recunoașterea lor oficială și completarea formării doar acolo unde este necesar.
Federația atrage atenția asupra unor realități dureroase:
-
Furnizorii de formare au interese financiare directe în menținerea obligativității reluării complete a studiilor.
-
Mulți angajați din sănătate nu își cunosc drepturile legale privind echivalarea competențelor.
-
Decidenții politici sunt influențați de grupuri de interese și nu acționează pentru aplicarea legii.
Un exemplu grăitor: în ultimul deceniu, statul a finanțat formarea universitară a peste 10.000 de asistente medicale postliceale, deși în multe cazuri ar fi fost suficient doar un an de studii suplimentare, nu patru ani întregi.
Federația „Solidaritatea Sanitară” subliniază că această problemă depășește cazul asistentelor medicale și afectează întregul sistem sanitar. Într-un context în care cerințele profesionale evoluează rapid, flexibilitatea traseului educațional și recunoașterea formării non-formale și informale sunt vitale pentru adaptabilitatea angajaților.
Modelul european oferă soluții deja aplicabile: microcreditele, evaluarea competențelor dobândite în practică și formarea modulară. România are bazele legale, dar nu are voință instituțională.
Federația face apel la toți angajații din sănătate să își cunoască drepturile, să ceară aplicarea legislației existente și să susțină reglementarea unui traseu profesional echitabil pentru toate categoriile din sistem. În joc nu este doar o problemă de echivalare, ci un principiu de justiție profesională și eficiență în utilizarea resurselor publice, atrage atenția FSSR.
