Primirea unui diagnostic de cancer este un moment dificil, care aduce nu doar investigații și tratamente, ci și o avalanșă de emoții. Psihologul Alexandra Rebeca Mihoc, de la Asociația Oncohelp, explică cum pacienții pot face față bolii prin mecanisme cunoscute drept strategii de „coping”.
Mihoc arată că fiecare pacient gestionează situația diferit: unii discută mult despre boală, alții evită subiectul, unii speră, alții se tem. Aceste metode, spune psihologul, nu sunt nici bune, nici rele în sine, ci depind de context și de resursele fiecărei persoane.
„Fiecare pacient incearca in felul sau propriu sa faca fata acestei situatii, uneori vorbind mult despre asta, alteori evitand subiectul, uneori sperand, alteori temandu-se. Aceste feluri de a «tine capul la suprafata» se numesc si mecanisme sau strategii de «coping», strategii de a face fata unui eveniment din viata noastra si, contrar impresiei generale, ele nu sunt in mod automat bune sau rele.”
Psihologul subliniază că strategiile eficiente pentru un pacient pot fi complet nefolositoare sau chiar dăunătoare pentru altul, iar istoricul personal și modul în care oamenii își gestionează emoțiile joacă un rol esențial. De exemplu, negarea poate fi adaptativă imediat după diagnostic, oferind timp pacientului să „dozeze” realitatea, dar devine dezadaptativă dacă împiedică inițierea tratamentului sau controalele medicale.
Presiunea socială de a fi mereu pozitiv poate fi și ea problematică. Optimismul realist poate mobiliza și menține speranța, însă așteptarea ca pacientul să fie neapărat curajos poate genera vinovăție și reprimarea emoțiilor normale.
„In fata cancerului nu exista «strategii perfecte». Nu e nevoie de pacienti «eroi», mereu pozitivi și curajosi. E nevoie de oameni care ofera spatiu pentru emotii reale, de intelegere ca ceea ce pot face azi este suficient si de disponibilitatea de a ne intreba: «Ce ma ajuta cu adevarat acum?»”
